Vinerea noaptea… când se spune că se deschid cerurile
Nu este o noapte ca oricare alta…
Este noaptea dinaintea Sâmbetei lui Lazăr.
În tradiția veche românească, se spune că în această noapte cerurile se deschid, iar rugăciunile rostite din inimă ajung mai repede la Dumnezeu.
Nu este doar o credință populară ci o chemare la liniște, la adâncire, la întâlnire cu Dumnezeu.O noapte între două lumi
Este o noapte tainică…o noapte în care liniștea devine rugăciune.
Cu o zi înainte de Intrarea Domnului în Ierusalim, Biserica Ortodoxă și Bisericile Catolice Orientale, care urmează ritul bizantin, celebrează Sâmbăta lui Lazăr, care memorează una dintre cele mai mari minuni săvârşite de Iisus Hristos în viaţa pământeană, învierea lui Lazăr din Betania.
Aceasta este Sâmbăta lui Lazăr – ziua în care îi pomenim pe cei plecați dintre noi, dar care nu au plecat niciodată din inimile noastre.
Este o zi încărcată de emoție, în care liniștea bisericii se împletește cu șoaptele sufletului.
O zi în care aprindem lumânări nu doar din tradiție… ci din iubire.
Fiecare lumanare aprinsă spune o poveste:
– despre un părinte care ne-a învățat să fim oameni
– despre o bunică ce ne aștepta cu masa caldă
– despre cineva drag… care încă trăiește în amintirile noastre
În această zi, credința ne amintește ceva profund:moartea nu este sfârșitul… ci o trecere.
Minunea învierii lui Lazăr este dovada vie că Dumnezeu nu uită pe nimeni.
Așa cum l-a strigat pe Lazăr din mormânt… așa ne cheamă și pe noi la viață, la speranță, la credință.
De aceea, în Sâmbăta lui Lazăr, pomenirea morților nu este doar despre tristețe…ci despre legătura care nu se rupe niciodată.
Este ziua în care:
– ducem colivă și daruri în biserică
– împărțim pentru sufletele celor adormiți
– rostim numele lor cu dragoste, ca și cum ar fi lângă noi
Pentru că, într-un fel tainic… chiar sunt.
Poate îți este dor astăzi…poate ai fi vrut să mai spui ceva, să mai îmbrățișezi o dată, să mai auzi o voce…
Spune-le acum, în gând.Dumnezeu le duce mai departe.
Rugăciune:
„Doamne, odihnește sufletele celor adormiți în lumina Ta cea neînserată. Iartă-le greșelile și așază-i în pace, acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Amin.”
Sâmbăta lui Lazăr nu este doar o zi a amintirii…ci o zi a iubirii care nu moare niciodată.
Comentarii